Am deschis azi pe la pranz, stand cu mama la o cafea, discutia despre crescutul copilului. Nu al meu (momentan), ci in general, despre cum mai e azi sa cresti un copil. Discutia a pornit de la ce iti ofera o gradinita si la ce pret, cum consideram amandoua total inutile cursuri de tae-bo (glumesc), karate, dans sportiv, dans clasic, balet, gimnastica, engleza/franceza/germana/chineza, pian, vioara alte instrumente, pentru un copil de 3-4 ani (nu stiu daca e asa o mare satisfactie ca micul tau Goe stie sa zica "dog", "cat", "mouse" sau sa iti faca 2 piruete, dar matura pe jos in Carrefour urland ca disperatul ca nu i-ai luat nu stiu ce Spidero-batmano-pochemon. Am trecut si prin alimentatie si ne gandeam la apa de bebelusi de 1 litru care costa vreo 14 ron si la iaurtul pentru copii (nu dam nume) de care mamicile sunt tare mandre ca il pot oferi copiilor lor. Am dezbatut si problema locului de joaca pentru Bucuresti, unde in groapa de nisip din parc isi fac nevoile toti cainii mai mult sau mai putin educati, si pentru ca sa ajungi la acea groapa minunata trebuie sa te deplasezi cu bebe in carucior la nivelul tevilor de esapament, traversand un numar semnificativ de strazi daca nu stai langa parc.
Si uite asa....mi-am adus aminte de copilaria nevinovata pe care am avut-o si pe care n-o regret deloc. Am crescut la bunici in mare parte, impartind acelasi castron cu lapte cu varul meu mai mic cu un an, invatand sa fac omlete si ciorbe in vacantele de vara, pentru care aveam materia prima langa casa si stiam ca ouale nu sunt produse in carton. Ne placea de vaca bunicii care ne furniza mereu lapte proaspat si sanatos si pe care o asteptam mereu seara de seara sa se intoarca de la pascut (am ratat intr-o seara venirea ei si ea ne-a asteptam vreo 3 ore la poarta). Jucam fotbal in curtea veterinarului, un om ursuz care ne alerga de fiecare data cand ne prindea la el in curtea cabinetului, iar noi o luam la goana prin urzici sa scapam de el. I-am scris cu creta pe gard sa ne lase in pace ca nu avem cum sa ii spargem geamurile atata timp cat aveau gratii iar mingea noastra nu trecea prin ele. Ne plimbam cu bicicletele pe "strada mare" si nimeni n-a fost lovit vreodata de masina (erau prea putine). Seara picam lesinati, nu inainte ca bunica sa ne trimita la spalat iar bunicul ne spunea povesti inventate, adormea inaintea noastra si noi radeam incat se trezea si o lua de la capat, pana cand doborat si el de oboseala ne spunea "daca sunteti cuminti va zic maine finalul"...as putea povesti romane si sunt sigur ca si voi la fel. Am regretul ca "betonizarea" capitalei ii va rapi copilului meu bucuria trezirii de catre gainile din curte si ca el v-a putea povesti adult fiind, cum se trezea in sunet de masini, alarme si zgomotul apasator al Orasului (un cocktail de sunete usor de perceput).
Am sa revin
Si uite asa....mi-am adus aminte de copilaria nevinovata pe care am avut-o si pe care n-o regret deloc. Am crescut la bunici in mare parte, impartind acelasi castron cu lapte cu varul meu mai mic cu un an, invatand sa fac omlete si ciorbe in vacantele de vara, pentru care aveam materia prima langa casa si stiam ca ouale nu sunt produse in carton. Ne placea de vaca bunicii care ne furniza mereu lapte proaspat si sanatos si pe care o asteptam mereu seara de seara sa se intoarca de la pascut (am ratat intr-o seara venirea ei si ea ne-a asteptam vreo 3 ore la poarta). Jucam fotbal in curtea veterinarului, un om ursuz care ne alerga de fiecare data cand ne prindea la el in curtea cabinetului, iar noi o luam la goana prin urzici sa scapam de el. I-am scris cu creta pe gard sa ne lase in pace ca nu avem cum sa ii spargem geamurile atata timp cat aveau gratii iar mingea noastra nu trecea prin ele. Ne plimbam cu bicicletele pe "strada mare" si nimeni n-a fost lovit vreodata de masina (erau prea putine). Seara picam lesinati, nu inainte ca bunica sa ne trimita la spalat iar bunicul ne spunea povesti inventate, adormea inaintea noastra si noi radeam incat se trezea si o lua de la capat, pana cand doborat si el de oboseala ne spunea "daca sunteti cuminti va zic maine finalul"...as putea povesti romane si sunt sigur ca si voi la fel. Am regretul ca "betonizarea" capitalei ii va rapi copilului meu bucuria trezirii de catre gainile din curte si ca el v-a putea povesti adult fiind, cum se trezea in sunet de masini, alarme si zgomotul apasator al Orasului (un cocktail de sunete usor de perceput).
Am sa revin
Un comentariu:
Wow, 14 lei apa pentru bebelusi? Ce apa o mai fi si aia?:O Toti bebelusii pe care-i stiu eu au baut Dorna 1,5 lei/litru...
Imi plac la nebunie girafele tale:)
Trimiteți un comentariu