la muntiiiiiiii......

Hipopotamul gri (sa nu zicem gras ca citeste si se supara-hihihi) a tot anuntat girafa trista de asta data (problemele mari saptamana asta n-au facut-o prea vesela) ca vrea s-o scoata din Bucuresti undeva la munte, ca n-au mai iesit de mult. Girafa nu s-a obosit prea tare cu detaliile, ea avand alte ocupatiuni mai serioase, desi stia de la inceputul saptamanii de planurile lui. In seara asta afla ca s-a ales si locatia, cabana este rezervata, prietenii sunt si ei pe aceasi lungime de unda (in sfarsit!), locurile in masini stabilite, asadar asteptam sambata dimineata! Sa nu credeti ca a fost asa usor cu lungimea asta de unda, s-au vehiculat idei, dorinte si pareri personale. Cea mai simpatica si cea care m-a facut sa rad destul de tare a fost aceea a lui C. "ma, mie nu imi place la Busteni"...ok, nici mie in mod special, dar stiti de ce am ras? Lui C. nu ii place la Busteni "pentru ca nu imi plac turistii".
Il anunt pe aceasta cale ca turistii care nu ii plac lui nu imi plac nici mie, dar oricum oriunde ai merge (cel putin pe Valea Prahovei) toparlanul-turist de weekend isi face simtita prezenta de la iesire din Bucuresti, pe DN1, in statiune (partie, restaurant, telescaun, etc), in curtea vecina cabanei unde te cazezi tu (gratarul nu merge fara decibeli) si inapoi spre casa, cand plictisit de coloana de masini o taie pe contrasens.
Tin sa precizez ca nu mergem la Busteni.
Si pentru ca nu ma pot abtine din ras, ma intreb daca oare il vom mai gasi pe Tulumfli, cainele care s-a atasat de C. mult mai putin decat s-a atasat C. de caine. Undeva in poza sunt amandoi.

Titlul este preluat de la o persoana care nu stiu in ce context, in tabara de la Padina de anul trecut, a tot cantat vesel "pi muntiiii".

Obosita pana la lacrimi

Sunt intr-o continua alergatura de cateva zile, totul culminand azi cu un examen inceput la ora 7 jumate (atunci am ajuns la spital) si finalizat la ora 2 jumate. In tot acest timp n-am mancat, n-am baut decat o cana de apa cersita de la doamnele asistente care mai aveau un pic si ne adunau de pe jos. Am stat efectiv degeaba pana la proba orala a examenului, ca apoi sa asteptam sa vina confa care a fost chemata de doua ori pentru o urgenta. Am inteles, asta e, bine ca s-a terminat, am plecat fericite ca nu s-a lasat cu injurii si ca ne-am descurcat ok. Ajung acasa sleita, infometata, rasfoiesc blogosfera si dau peste blogul Alinei, pe care nu o cunosc personal, dar care m-a impresionat prin relatarile despre incendiul care am inteles ca a cuprins Australia acum cateva zile (recunosc ca nu stiam despre). Am adaugat-o in lista mea de bloguri, povesteste foarte trist despre evenimentele nefericite din ultima vreme.
Tot pe blogul ei am gasit doua poze care s-au adaugat la starea mea de oboseala acuta. Recunosc ca mi-au dat lacrimile pentru ca pozele mi se pare de-a dreptul sfasaietoare.

Mama-girafa e dusa cu capu'

Pornind de la un link animat despre nasterea la oameni (deh, examen in curand, merge un desen animat) ajung la un filmulet despre cum se naste un baby-giraffe. Exista o gagica care asta face de vreo cativa ani buni, ajuta girafele sa se imperecheze, le creeaza un mediu prielnic pentru iubire si alte alea si supravegheaza ca lucrurile sa iasa bine in toata treaba asta cu nasterea puilor. Ce m-a uimit pe mine, asta pentru ca n-am mai vazut cum se naste un bebe-girafa, este faptul ca mama girafa e un pic cam saraca cu duhul. In primul rand ca are nevoie de o alta girafa in preajma, probabil s-o sustina emotional, ca de mana/copita sigur nu poate s-o tina. Ce si-or zice ele pe limba lor acolo doar ele stiu. Bebe-girafa iese cu picioarele inainte(doua dintre ele) si cu capul atarnat, ca apoi sa pice in cap de la o inaltime considerabila, asta pentru ca mama-girafa sta in picioare in momentul expulziei. Dupa ce cade la propriu in cap fara nicio amortizare, bebe-girafa e supravegheat de mama lui sa se ridice in picioare in cel mai scurt timp....adica...nu e de ajuns ca nu are un contact cu solul tocmai placut, mai trebuie sa stea si in patru picioare imediat dupa. Ca sa vada mama ca totul e perfect cu puiul ei.
Zice tipa in film ca puiul e obligat de turma sa se ridice ca sa poate fugi de pradatori. Daca urmariti filmul si vedeti cat de stabil..NOT e puiul dupa nastere, ma gandesc cum naiba poate fugi ala de un pradator? De ce mama n-are instinctul sa il lase mai domol cu ridicatul,in captivitate, unde nu e urma de leu agresiv? Deh... mama-girafa invata sa manance din palma omului dar e cu ochii in paispe dupa pericol...animale simpatice ce sunteti!

Am descoperit si locul perfect pentru vacanta! S-a deschis hotelul care are ca animale de curte...girafe! Multe si simpatice, asteapta sa iesi la geam sa le dai de mancare. Asta daca ai norocul sa stai la etaj, si nu la parter, unde probabil n-ai parte de o vedere prea placuta (mai multe picioare). Mi-ar placea sa ajung acolo!

E bine de stiut ca nu sunt singura nebuna!

Un weekend placut!

eu sunt girafa tu esti hipopotam

Sambata noapte...aroma de tiramisu, friptura la cuptor, blueberry...noi doi uitandu-ne pe pereti. Am pe un perete 2 tablouri pictate, unul cu o girafa cu un bot mare si roz si unul cu un hipopotam gri burtos. Mai jos zece oite fosforescente. Ma uitam la tablouri, ma buseste rasul si ii spun eu sunt girafa aia cu bot roz, urechi mici si coditza. Si am si cornite. Rad de el ca el e hipopotamul ala mare si gras (desi nu e adevarat) care are urechi mai mari si n-are coada. Cel putin una vizibila. Si nici cornite. El zice ca vrea sa fie una din oile alea care sar si zburda pe peretii mei si care lumineaza in noapte, ca nu e asa de gras. Eu ii spun ca nu, ca i se potriveste mai bine rolul de hipopotam. Se supara pe mine. Eu il impac. Radem amandoi. Mancam tiramisu.

Mi-a zis mai demult ca nu vrea sa imi invat copilul sa iubeasca girafele, pentru ca o sa ma bat cu el pe jucarii, ca sunt mai rau ca aia mici. Copil esti tu!

Da, te iubesc. Mult. Foarte mult.

A baby? 16-17-18 years ago...

Am deschis azi pe la pranz, stand cu mama la o cafea, discutia despre crescutul copilului. Nu al meu (momentan), ci in general, despre cum mai e azi sa cresti un copil. Discutia a pornit de la ce iti ofera o gradinita si la ce pret, cum consideram amandoua total inutile cursuri de tae-bo (glumesc), karate, dans sportiv, dans clasic, balet, gimnastica, engleza/franceza/germana/chineza, pian, vioara alte instrumente, pentru un copil de 3-4 ani (nu stiu daca e asa o mare satisfactie ca micul tau Goe stie sa zica "dog", "cat", "mouse" sau sa iti faca 2 piruete, dar matura pe jos in Carrefour urland ca disperatul ca nu i-ai luat nu stiu ce Spidero-batmano-pochemon. Am trecut si prin alimentatie si ne gandeam la apa de bebelusi de 1 litru care costa vreo 14 ron si la iaurtul pentru copii (nu dam nume) de care mamicile sunt tare mandre ca il pot oferi copiilor lor. Am dezbatut si problema locului de joaca pentru Bucuresti, unde in groapa de nisip din parc isi fac nevoile toti cainii mai mult sau mai putin educati, si pentru ca sa ajungi la acea groapa minunata trebuie sa te deplasezi cu bebe in carucior la nivelul tevilor de esapament, traversand un numar semnificativ de strazi daca nu stai langa parc.
Si uite asa....mi-am adus aminte de copilaria nevinovata pe care am avut-o si pe care n-o regret deloc. Am crescut la bunici in mare parte, impartind acelasi castron cu lapte cu varul meu mai mic cu un an, invatand sa fac omlete si ciorbe in vacantele de vara, pentru care aveam materia prima langa casa si stiam ca ouale nu sunt produse in carton. Ne placea de vaca bunicii care ne furniza mereu lapte proaspat si sanatos si pe care o asteptam mereu seara de seara sa se intoarca de la pascut (am ratat intr-o seara venirea ei si ea ne-a asteptam vreo 3 ore la poarta). Jucam fotbal in curtea veterinarului, un om ursuz care ne alerga de fiecare data cand ne prindea la el in curtea cabinetului, iar noi o luam la goana prin urzici sa scapam de el. I-am scris cu creta pe gard sa ne lase in pace ca nu avem cum sa ii spargem geamurile atata timp cat aveau gratii iar mingea noastra nu trecea prin ele. Ne plimbam cu bicicletele pe "strada mare" si nimeni n-a fost lovit vreodata de masina (erau prea putine). Seara picam lesinati, nu inainte ca bunica sa ne trimita la spalat iar bunicul ne spunea povesti inventate, adormea inaintea noastra si noi radeam incat se trezea si o lua de la capat, pana cand doborat si el de oboseala ne spunea "daca sunteti cuminti va zic maine finalul"...as putea povesti romane si sunt sigur ca si voi la fel. Am regretul ca "betonizarea" capitalei ii va rapi copilului meu bucuria trezirii de catre gainile din curte si ca el v-a putea povesti adult fiind, cum se trezea in sunet de masini, alarme si zgomotul apasator al Orasului (un cocktail de sunete usor de perceput).
Am sa revin

De aproape 2 ani impreuna

Urmeaza sa va povestesc cateva dintre lucrurile petrecute alaturi de masina mea, sau mai bine sa va fac o descriere a personaliatii ei multiple.Sa o luam cu inceputul: fiind proaspat posesoare de permis auto (in aprilie fac 2 ani) am avut, cu mari rugaminti si doar uneori, marea sansa sa conduc masina familiei, cumparata recent. Tata o vroia mai mult in fata blocului, eu vroiam sa o conduc mai mult, din ce in ce mai mult. Am inceput cu drumuri scurte, timide, cu 40km/h. A ramas fara baterie inca de la inceputul calatoriei noastre prin Bucuresti, datorita unei furturi care i-a activat alarma. M-a lasat sa merg in doua bujii cu acceleratia la podea si fara sa pot depasi viteza melcului. S-a suparat pe mine in fata la Leu si n-a mai vrut sa porneasca, lasandu-ma in trafic pe banda 2 pana cand cineva s-a oprit sa ma ajute sa trec pe banda 1 (in acelasi timp un domn tot cu acelasi tip de masina era si el pe avarii....a very bad day). A pornit doar la cateva ore de odihna, dar au ramas ai mei cu ea pe la Universitate la doua zile dupa. A primit amenda si a fost filmata in parcare pentru ca un copil cu mingea i-a activat alarma (era sambata, a urlat de la 1 la 7 seara). I-am scos toate firele de alarma singura, pentru ca mergea pe avarii non-stop. A fost la mare, unde si-a pierdut parasolarul. A inghetat intr-o noapte in parcarea de la SUUB si la 5 dimineata n-a mai vrut sa intre in viteza a 2-a, eu fiind deja in curba. Se abureste pe toate geamurile, draga de ea (am ajuns la concluzia ca numai eu sterg la geamuri la toate stopurile, ca ma uit la ceilalti ca nu schiteaza un gest)...i s-a rupt cureaua de la alternator pe 31.12. la ora 6 seara pe DN1, fiind gata sa ii lase pe-ai mei sa petreaca revelionul cu catelul in Barcanesti. A mers tractata cuminte, fara faruri si avarii pana acasa. Din cand in cand o lasa boxa stanga si uneori nu mai vrea sa se inghida centralizat. Dar nu mereu, v-am zis.Personal, i-am pierdut capacul de la lichidul de frana. Am reusit sa tai cauciucul la o parcare laterala, in bordura. Am o afinitate pentru gropi. Am avut un mic contact cu un stalp, pe lateral, nimic foarte vizibil.iar acum, din cauza ca oamenii sunt tarani needucati, am gasit-o lovita in parcare. M-a durut s-o vad asa, scrijelita pe o aripa, nevinovata. Mi-e draga sa o vad cu ma astepta in fiecare dimineata, sa imi cante in drum spre scoala, sa imi faca caldurica si sa o parchez oriunde, la cat de mica e.Toate cele bune

tv la metrou

Mare minune mare cu televizoarele alea de la metrou! Adica....acuma chiar lasi din mana orice ziar/carte/curs pentru a urmari "za niuz" sau ce mai prezinta aia pe-acolo. Trebuie sa recunosc ca pana azi nu le-am bagat in seama, dar m-am amuzat sa ii privesc pe cei care raman cu gura cascata, ochii in sus si privirea fixa. Ce e si mai amuzant este ca, asa cum spuneam, azi mi-am ridicat si eu privirea si ce sa vezi? Stiri despre sanatate! Bun....doua dintre ele sunt absolut delicioase, sa nu mai vorbesc si de celelalte, care sunau ceva de genul "mancati ceapa! o sa fiti mai sanatosi"- prima stire: "in caz de migrena stati intr-o incapere intunecoasa cu un prosop ud pe frunte"...acuma fereasca sfantu' sa te apuce migrena ca medic in sala de operatii, ce faci....opresti lumina, dai "pause" la ce faceai, iti iei prosopu' eventual inmuiat in ser fiziologic si astepti sa treaca migrena.....Nu era vorba sa contest calitatile intelectuale ale unui medic, dar ma gandesc la oameni care chiar cred in balarii d-astea si care ajung sa le puna in practica. Stirea numarul doi atinge apogeul:-"in caz de raguseala/gat inflamat faceti gargara cu apa caldutza de mare"....stiu, o sa ziceti "Dar exista apa de mare"...stiu, eu stiu, multi stiu, dar sunt convinsa ca la fel de multi NU STIU. Imi inchipui oameni panicati cautand sa ajunga cat mai repede sa ia apa de mare la pet de 2 litri, sa si-o incalzeasca "sa fie caldutza" si sa faca gargara....si nu radeti...am intalnit oameni care in caz de arsura cu apa fiarta au gasit de cuviinta sa isi indese mainile in ulei de masline/faina/malai/miere, pierzand timp pretios in cautarea uleiului, in loc sa vina la spital! Asa ca nu ma acuzati de ipocrizie dar cred ca aceste pesudostiri mai mult incurca decat sa faca bine! Mai bine s-ar pune stiri constructive la modul "Orice pierdere de vedere brusc instalata trebuie sa ajunga urgent intr-o camera de garda de oftalmologie ca altfel va pierdeti definitiv vederea" sau "Nu puneti nimic pe arsuri decat apa rece".