Despre pierderi

Am pierdut destul de multe pana acum, am pierdut bani, de nenumarate ori autobuzul, am pierdut acte, maruntisuri, si cu toate astea nu am plans/enervat prea rau, nu m-a durut sufletul asa cum ma doare cand pierd oameni. Si nu ma refer aici la cei pierduti pe norisori pufosi unde stau cu harpa in mana si rad de noi, ci la cei care aleg sa se piarda voit. Acum ceva vreme cineva a considerat ca sunt prea nedemna pentru prietenia ce ne lega si a decis sa arunce la gunoi amintiri. Am pierdut deci si amintiri si 0.01% din investita mea in acea relatie (nu zic mai mult de 0.01% ca ar spune ca ma supraestimez). Ma doare sufletul ca esti pierdut in gandurile tale si nu reusesti sa iesi la suprafata, ca nu lasi sa se vada sufletul tau care stiu ca e bun, ca stiu ca nu simti nimic din ceea ce spui, sau poate simti totul si noi nu te credem, ca vreau sa ne uitam la stele si sa nu insemne nimic. Eu nu stiu, tu nu stii, noi nu stim.